Complexul clădirilor de cult include: Biserica „Sfântul Nicolae” -1810, din satul Dracenţi şi clopotniţa din satul Berehomed, raionul Kiţmani -1786. Ambele construcţii sunt exemple originale ale măiestriei meşterilor lemnari din Bucovina.
Biserica e construită în trei planuri, după axă este orientată de la est, la vest. Planul bisericii se aseamănă foarte mult cu o casă tipică ţărănească. Construcţia este ridicată pe un fundament din pietre masive. Din astfel de plăci masive de piatră este făcută şi podeaua. Pereţii sunt din butuci de răşinoase, tăiaţi în două. Acoperişul înalt, în patru ape, este în momentul de faţă din draniţă. Pe coama acoperişului, trei măciulii, care se termină în capăt cu trei cruci forjate. Intrarea în biserică se face prin pridvor. Partea centrală, naosul, are un tavan cilindric din scânduri. În pridvor, tavanul este drept. Pentru a avea lumină, pereţii naosului şi ai altarului au dispuse ferestre, nu prea mari ca mărime. De o frumuseţe deosebită, în biserică este iconostasul, care este considerat ca reprezentarea văzută a martorilor cereşti întrupaţi. Aşezat în partea de est a bisericii, pe bârne acoperite cu un grund special, iconostasul a suferit distrugeri, datorită neatenţiei în timpul transportului, necesitând a fi restaurat. Iconostasul actual este compozit, constituit din icoane şi din diferite fragmente de iconostas sculptate datând din sec. XIX- XX – strânse de prin bisericile bucovinene dezafectate în anul 1980. În altar, cel mai sfinţit loc al bisericii, se găseşte prestolul cu o cruce, potirul cu Sfintele Daruri şi vasul pentru aghiazmă, alte elemente liturgice şi o multitudine de alte obiecte bisericeşti. Pe iconostas se materializează faptele şi episoadele esenţiale din viaţa Sfintei Familii.
„Uşile Împărăteşti” conţin pe lângă sculptura de pe margine un medalion în care este reprezentată tradiţional Bunavestire (Blahoviştania) precum şi imaginea celor patru evanghelişti cu diferite simboluri. Uşile Diaconeşti au reprezentaţi pe arhanghelul Gavriil (dreapta) respectiv arhanghelul Mihail (stânga). În dreapta porţilor se află icoana „Iisus Hristos” şi a „Sfântului Nicolae”. Icoana Patronului Bisericii (a Hramului) se află totdeuna la margine în partea dreapta. În partea stângă se află icoana „Născătoarea de Dumnezeu cu Pruncul” şi „Sf. Dimitrie”. Deasupra se află „Cina cea de Taină” şi „Cele Douăsprezece Praznice” din ciclul evanghelic. Mai sus „Hristos Pantocratorul Marele Arhiereu” şi rândul cu „Sfinţii Apostoli”. Deasupra rândului cu apostoli sunt reprezentaţi proorocii, iar mai sus icoana „Domnul Savaot”.
În faţa Iconostasului Sfeşnicele şi Analogul – un fel de măsuţă cu o parte înclinată pe care se puneau icoanele şi Sf.Cruce la închinare sau servea ca suport pentru cărţile bisericeşti.
Impresionează prin simplitatea execuţiei icoanele bisericii pictate de către artişti autodidacţi, simpli ţărani, care au început să picteze la chemarea sufletului. Reprezentările se deosebesc prin încălcarea proporţiilor, lipsa planului compoziţional, caracterului plat, simplu. Cu toate acestea, exprimă sufletul viu şi nemuritor al poporului, dragostea pentru frumos şi căutarea armoniei. Dintre icoanele originale care aparţin bisericii, s-au păstrat doar trei, situate pe peretele din stânga al naosului: „Fuga în Egipt”, „Mutarea moaştelor Sfântului Nicolae de la Mira Lichiei, la Bari”, „Jertfa lui Avraam”. Aceste icoane datează de la sfârşitul sec. XVIII – începutul sec. XIX şi sunt o expresie fidelă a curentului popular primitiv bucovinean.
Merită supusă atenţiei şi clopotniţa din satul Berehomed, construită la sfârşitul sec. XVIII. Construcţia are două niveluri şi este aşezată pe un fundament solid. Tipul construcţiei este 4/4, cu un acoperiş sub formă de cort (covertir). Pereţii primului nivel sunt protejaţi de un mic acoperiş, care se sprijină pe nişte console prinse în pereţi. Nivelul superior este construit pe baza unui schelet şi are deschizături mari, pentru ca sunetele clopotelor să nu se optureze. Acoperişul în patru ape este din draniţă.
Primul nivel al clopotniţei servea drept cămară pentru anumite lucruri ale bisericii, cel de deasupra fiind destinat clopotelor. Se poate ajunge la nivelul superior, prin nişte scări de lemn ascunse în interiorul clădirii.
Clopotele chemau credinciosii la slujbe , anunţau anumite evenimente bune sau rele (razboi , incendiu) sau se trăgeau când murea un credicios.
Pentru confecţionarea clopotelor se strângeau bani de la toată comunitatea şi dupâ posibilităţi se străduiau să conţină metale nobile. Sunetele clopotului cel mare (binevestitorul), aveau după credinţa locuitorilor efect tămăduitor şi de alungare a duhurilor rele.